Ah mamă, iarăși îmi e dor de tine...
Și nu e nimeni rana să-mi aline...
Oh, cât aș vrea să te mai văd o dată...
Cum ai plecat din lume dintr-odată... ! ?

Acuma tu ești doar o amintire...
Pe poze mai arunc câte-o privire...
Și vocea ți-o ascult, ca mângâiere...
Ce grea e a orfanului durere...

Mai plâng, că-s om și nu mă pot abține...
Mă doare iară, sufletul în mine...
Sunt multe întrebări... și lucruri care,
Puteau la timp, s-aducă rezolvare...

O, tu erai un punct comun, în toate;
Familiei dădeai stabilitate.
Deși nu-n toate am gândit ca tine,
Mereu tu te-ai purtat frumos cu mine.

Vorbeam de la femeie la femeie;
Nu-mi impuneai cu forța vreo idee.
Respect, bun simț, curaj, diplomație
Mi-ai arătat întotdeauna mie.

M-ai sfătuit ca mamă pentru mamă,
Să înțeleg ce Dumnezeu mă cheamă;
Tu m-ai purtat mereu în rugăciune,
Și iată că sunt astăzi o minune.

Nu știu ce mai aduce viitorul,
Dar mă încred în Domnul, Creatorul.
Pe amândouă lângă El ne ține,
Pe tine-n cer, și pe pământ, pe mine. : )

Amin.

25 ian 2025